Era odată în pădurea fermecată o veveriță drăgălașă pe nume Vivi. Vivi trăia într-un copac mare și frumos, care părea să atingă cerul. Fiecare ramură a copacului era acoperită cu frunze verzi și vii, iar trunchiul era tare și solid.
Vivi era mereu curioasă și îi plăcea să exploreze lumea din jurul ei. Într-o zi, a zărit o căsuță mică, ascunsă printre crengi. Era o căsuță din lemn, cu ferestre mici și un acoperiș de paie. Vivi nu putea să-și ia ochii de la ea.
Intrigată, veverița a bătut la ușa căsuței. Dinăuntru, a răspuns o voce blândă: “Cine e acolo?”
“Eu sunt Vivi, veverița curioasă”, a spus Vivi. “Ce este această căsuță minunată?”
Ușa s-a deschis, iar dinăuntru a ieșit o bătrână zâmbitoare. Avea ochii strălucitori și părul alb ca zăpada. “Bună, Vivi! Eu sunt Bunicuta Veronica”, a spus ea. “Această căsuță este locul meu special, unde vin să citesc cărți și să pictez peisaje frumoase.”
Vivi a fost uimită. “Dar de ce ai ales să construiești o căsuță în copac?”
Bunica Veronica a zâmbit. “Pentru că acești copaci au suflete, draga mea. Ei ne oferă adăpost și ne învață să fim puternici și flexibili, la fel ca ramurile lor. Această căsuță este un omagiu adus naturii și frumuseții ei.”
Vivi a învățat o lecție importantă de la Bunica Veronica. A înțeles că fiecare lucru din natură are o poveste și o învățătură. De atunci, Vivi a vizitat des căsuța din copac și a petrecut mult timp acolo, citind și pictând.
Morala acestei povești este să fim curioși și să apreciem frumusețea naturii. Fiecare copac, fiecare floare și fiecare creatură au ceva special de oferit lumii. Așa că, dragi copii, fiți ca veverița Vivi și explorați lumea cu ochii larg deschiși! 🌳🌿