Odată, a început o gâlceavă între un pește și o pasăre. Peștele, privind batjocoritor pasărea care stătea într-un pom, îi spuse:
— Biata de tine! Ești atât de proastă, încât aștepți cu ochii închiși ca vânătorul să te omoare? Când auzi sunetul acela tu știi că vânătorul dă drumul corzii de la arc și ai încă vreme să zbori.
Pasărea a rămas pe gânduri, neputând să-i răspundă nimic, dar îi ceru peștelui voie să-i pună o întrebare:
— Biet pește! Oare tu nu ești atât de slab de minte, încât să privești cu ochii holbați cum te gonește pescarul în plasă? După zgomot poți să-ți dai seama că plasa se întinde. De ce nu te lași la o adâncime mai mare în apă?
Peștele a încremenit și n-a mai putut să scoată nici o vorbă. A închis ochii prostește și a dispărut sub apă.
Așa s-a încheiat sfada dintre pasăre și pește.
repovestită de Olga Stratulat-Roșca
Locuința din gura tigrului (povești chineze),
Editura Ion Creangă, București, 1979