Odată, în vechime, un prinț bogat plecase la vânătoare cu șoimi. Slugile îl purtau în palanchin pe potecile dealurilor, iar în urmă venea un alai măreț. Deodată, un erete care zbura pe deasupra se găinăță fără rușine pe acoperișul palanchinului.
— Înlocuiți palanchinul prințului! tună poruncitor căpetenia kerailor.
— Înlocuiți palanchinul prințului! Aduceți un palanchin de schimb! strigară ceilalți slujitori, din om în om.
Îl mutară pe prinț în palanchinul cel nou și porniră mai departe.
Numai că iarăși se ivi în văzduh un erete. Prințul tocmai scosese mâna afară din palanchin și găinațul căzu de astă dată pe mâneca aurită a hainei.
— Schimbați numaidecât haina prințului! porunci mai-marele kerailor.
— Schimbați haina înălțimii sale! Aduceți altă haină! își strigară slugile una alteia de grabă.
Îl îmbrăcară pe prinț cu o haină nouă și porniră mai departe.
După un timp, prințul scoase din întâmplare piciorul afară din palanchin. Și ca un făcut, alt erete care zbura pe-acolo își scăpă găinațul chiar pe sandaua prințului.
— Schimbați îndată sandalele măriei sale! răcni conducătorul
alaiului.
— …Sandale de schimb! Aduceți sandale de schimb! lărmui ceata slujitorilor.
Îi schimbară prințului încălțămintea și porniră iarăși la drum. Tot mergând așa, prințului i se năzări să vadă cum e vremea. Scoase capul afară din palanchin și întoarsei ochii spre cer.
În clipa aceea, afurisitul de erete se găinăță chiar pe fruntea slăvitului dregător.
— Schimbați-i capul înălțimii sale! Aduceți un cap de schimb! strigară slujitorii care mai de care.
Aduseră capul de schimb al prințului, așezat cu grijă într-un coș, și-l înlocuiră la repezeală pe cel mânjit de găinaț.
Iar alaiul porni din nou la drum, tacticos și solemn.