Furnica înțeleaptă, de Eva-Karina G.
Pe malul unui râu, trăia o comunitate foarte mare de furnici. Ele erau harnice și mereu pregătite să ajute și să susțină furnicarul. În această colonie, exista o furnică bătrână numită Ezra, care avea o bogată experiență de viață și era respectată de toate furnicile.
Într-o zi, în timp ce Ezra mergea prin furnicar, a dat peste un grup de furnici tinere care încercau să transporte un mare boboc de flori pe un drum greu și anevoios. În ciuda eforturilor lor, bobocul era prea greu pentru ele și părea că nu îl pot duce la destinație. Observându-le strădania, s-a apropiat de ele și le-a spus:
– Dragelor, permiteți-mi să vă dau o mână de ajutor. Am văzut astfel de situații în trecut și cred că pot oferi câteva sfaturi care să vă facă munca mai ușoară.
Furnicile tinere, recunoscătoare pentru ajutor, au ascultat de furnica bătrână cu atenție. Ea le-a explicat cum să își distribuie mai bine forțele. Să folosească strategii inteligente pentru a muta bobocul fără a se epuiza. Cu sfaturile ei, munca lor a devenit mult mai ușoară. Și, în cele din urmă, au reușit să ducă bobocul la locul dorit.
După ce au terminat, furnicile tinere au întrebat-o:
– Cum ai știut soluția pentru această situație?
Ezra a zâmbit și le-a spus:
– Am învățat din experiențele mele și din observarea greșelilor, eșecurilor și reușitelor altora! Fericit este omul care învață din necazurile altora, pentru că astfel poate evita multe greutăți în propria viață!
Morala
Învățând din povestea bătrânei furnici, au înțeles că nu trebuie să își poarte singure povara tuturor greutăților, ci că pot să își împărtășească experiența și să învețe una de la cealaltă. Astfel, au devenit o comunitate mai puternică și mai înțeleaptă, capabilă să facă față oricăror provocări ce le-ar fi putut apărea în cale.