De-a v-ati ascunselea (minunatul joc al copilăriei), de Eva-Karina G.
Într-o frumoasă după-amiază de primăvară, Karina, Răzvan și Ștefan se întâlnesc în parcul lor favorit, un loc magic, plin de băncuțe ascunse și colțuri perfecte pentru aventuri. În acea zi, cei trei prieteni erau nerăbdători să descopere ceva nou și captivant de făcut. Cu o săptămână înainte învățaseră jocul Piatră, hârtie și foarfecă, așa că erau pregătiți pentru o nouă aventură.
În timp ce se plimbau pe aleile parcului, au zărit-o pe Clara, o fetiță mai mare, cunoscută pentru jocurile și ideile ei creative. Clara era adesea văzută în parc, jucându-se și povestind despre toate lucrurile interesante pe care le știa. Karina, Răzvan și Ștefan s-au apropiat de ea, curioși să afle dacă avea vreo idee nouă pentru joacă.
– Bună, Clara! Ce faci? întreabă Karina zâmbind.
– Bună! Sunt bine. Voi ce faceți? răspunse Clara, ridicându-se de pe banca unde stătea.
– Ne plictisim un pic și căutăm un joc nou. Ai vreo idee? continuă Răzvan.
Clara zâmbi larg și le spuse:
– Sigur că da! Ați auzit vreodată de jocul „De-a v-ati ascunselea”?
Cei trei prieteni se priviră între ei și dădură din cap că nu.
– E foarte simplu și distractiv! continuă Clara. De-a v-ati ascunselea este un joc în care unul dintre voi trebuie să numere cu ochii închiși, în timp ce ceilalți se ascund. Când termină de numărat, trebuie să-i găsească pe toți. Vreți să încercăm?
Karina, Răzvan și Ștefan erau foarte entuziasmați de idee. După ce Clara le explică regulile mai detaliat, au decis că Ștefan va fi primul care va număra. Clara i-a arătat un copac mare și bătrân, perfect pentru a sta cu ochii închiși și a număra până la douăzeci.
– Nu uitați să numărați corect și să spuneți „Cine nu-i gata, îl iau cu lopata!” la final, le aminti Clara.
Ștefan se îndreptă spre copac și începu să numere cu voce tare, în timp ce Karina și Răzvan au fugit în direcții opuse, căutând locuri bune de ascuns. Karina s-a strecurat în spatele unui tufiș dens, iar Răzvan s-a ascuns după o bancă acoperită de flori sălbatice.
Când Ștefan a ajuns la douăzeci, a strigat:
– Cine nu-i gata, îl iau cu lopata!
A început să caute cu atenție, plimbându-se încet prin parc. Mai întâi, l-a descoperit pe Răzvan, a cărui tricou colorat ieșea în evidență printre flori. Apoi, a găsit-o pe Karina, care nu putu să se abțină și a chicotit când Ștefan s-a apropiat de tufișul ei.
– Am câștigat! strigă Ștefan vesel.
– Bravo, Ștefan! a spus Clara. Acum este rândul lui Răzvan să numere.
Au jucat așa ore în șir, fiecare dintre ei având ocazia să fie cel care numără și să se ascundă. În timp ce soarele începea să apună, cei trei prieteni au realizat cât de mult le-a plăcut noul joc.
– Mulțumim, Clara! Acum avem un joc nou și foarte distractiv pe care să-l jucăm în fiecare zi, a spus Karina cu recunoștință. Ce nume interesant, De-a v-ati ascunselea! spuse gânditoare Karina.
– Cu plăcere! Poate mâine vă învăț și alte jocuri, răspunse Clara zâmbind.
Cu inima plină de bucurie și noi amintiri, Karina, Răzvan și Ștefan s-au îndreptat spre casele lor, așteptând cu nerăbdare următoarea zi de joacă în parcul lor favorit.