Prinzătorul de vise și Pădurea Fermecată – Poveste de noapte bună, de Eva-Karina G.
Într-o mică vale, ascunsă de ochii lumii, se afla un sătuc numit Valea Viselor. Aici, fiecare copil avea un mic prinzător de vise atârnat deasupra patului, care îi proteja de coșmaruri și le aducea cele mai frumoase vise. Printre toți acești prinzători, unul era cu totul special: cel al lui Matei.
Matei era un băiețel de șapte ani, cu ochii mari și curioși și un zâmbet care putea lumina chiar și cele mai întunecate nopți. Într-o seară, când luna strălucea pe cer, prinzătorul său de vise a început să lumineze magic. În acea noapte bună, Matei a fost trezit de o voce blândă care îl chema pe nume.
“Matei, vino cu mine,” șopti vocea. Băiețelul deschise ochii și, spre surprinderea lui, prinzătorul de vise plutea deasupra patului său, strălucind într-o lumină aurie. Fără să ezite, Matei întinse mâna și atinse prinzătorul, iar în clipa următoare se trezi într-o pădure fermecată, unde copacii șopteau, iar florile cântau melodii liniștitoare.
“Unde sunt?” întrebă Matei uimit.
“Ești în Pădurea Fermecată,” răspunse prinzătorul de vise, care acum avea forma unei păsări aurii. “Aceasta este lumea viselor, unde fiecare dorință poate deveni realitate.”
Matei își aminti de visul său de a întâlni creaturi magice, și iată că, în fața sa, apărură o mulțime de personaje fantastice: zâne delicate, unicorni albi ca zăpada și elfi veseli. Zâna pădurii, cu aripile ei strălucitoare, îi ură binevenit și îi spuse:
“Matei, ai fost ales să ne ajuți. Pădurea noastră este în pericol. O umbră întunecată încearcă să ne fure toate visele frumoase și să le înlocuiască cu coșmaruri. Numai tu, cu curajul și inima ta pură, ne poți salva.”
Fără să stea pe gânduri, Matei acceptă provocarea. Împreună cu prinzătorul de vise, zâna și noii săi prieteni magici, porni în căutarea umbrei întunecate.Au traversat râuri strălucitoare, au urcat munți de cristal și au pășit pe nori pufoși, totul pentru a ajunge la inima Pădurii Fermecate, unde se afla Tărâmul Umbrelor. Pe drum, Matei a descoperit că inima lui era plină de curaj și că prietenii săi noi erau loiali și puternici.
Într-o noapte, când luna era plină și stelele străluceau ca niște diamante pe cer, grupul a ajuns la o peșteră întunecată. La intrare, un vârtej de umbre întunecate dansa amenințător. Zâna pădurii i-a spus lui Matei:
Aceasta este Peștera Coșmarurilor. Înăuntru se află Umbra Întunecată, care încearcă să fure toate visele frumoase și să le transforme în coșmaruri. Trebuie să fim curajoși și să o înfruntăm.
Matei a inspirat adânc și a pășit în peșteră, ținând strâns de mâna păsării aurii, care îi era prinzătorul de vise. În interior, era atât de întuneric încât Matei abia își putea vedea propriile mâini. Însă, păsarea aurie a început să strălucească mai puternic, luminând calea.
La capătul peșterii, stătea Umbra Întunecată, o creatură înfricoșătoare cu ochii roșii strălucitori. Umbra râdea batjocoritor.
Ai venit să mă înfrunți, micuțule? a întrebat ea. Tu și prietenii tăi nu aveți nicio șansă. Nu veti mai avea niciodată o noapte bună.
Matei simțea teama crescând în inima lui, dar păsarea aurie i-a șoptit:
Amintește-ți, Matei, puterea ta stă în visele tale frumoase și în curajul tău.
Matei a închis ochii și s-a concentrat pe toate visele sale frumoase: zâna pădurii, unicornii, elfii veseli, și mai ales pe familia lui și pe toate momentele fericite petrecute împreună. Cu fiecare vis frumos pe care și-l amintea, lumina păsării aurii devenea tot mai puternică.
Deschizând ochii, Matei a ridicat prinzătorul de vise, care acum strălucea ca un soare. Lumina a înghițit Umbra Întunecată, care a început să se micșoreze și să dispară, până când n-a mai rămas decât o scânteie mică, ce s-a stins în cele din urmă.
Peștera s-a luminat, iar toate coșmarurile s-au transformat în vise frumoase. Pădurea Fermecată a fost eliberată, iar prietenii lui Matei l-au înconjurat cu bucurie.
Ai reușit, Matei! a exclamat zâna pădurii. Datorită ție, visele noastre sunt din nou în siguranță. De acum mereu vom avea o noapte bună.
Matei a zâmbit fericit, iar păsarea aurie s-a transformat din nou în prinzătorul său de vise. Pădurea Fermecată era acum un loc de pace și fericire, iar Matei știa că oricând ar avea nevoie, putea reveni aici în visele sale.
Astfel, Matei s-a întors acasă, adormind liniștit sub lumina blândă a prinzătorului său de vise. Știa că Pădurea Fermecată și prietenii săi magici vor fi mereu acolo, în visele sale, păstrându-i siguranța și bucuria în fiecare noapte.
Și astfel, povestea lui Matei și a prinzătorului de vise a devenit o legendă în Valea Viselor, amintindu-le tuturor că atât curajul cât și visele frumoase pot învinge orice coșmar.
Noapte bună și vise plăcute!