De ce eu?

A fost odată un pui de arici
Care se plângea mereu pe-aici:
“De ce sunt eu așa țepos?
N-aș putea fi mai frumos?

De ce nu-s ca iepurașul cel pufos,
Cu blănița moale și mers grațios?
Sau ca vulpea cea șireată
Cu coada ei minunată?”

Tot timpul își dorea să fie
Altceva, orice-ar fi să fie.
Până într-o zi de vară
Când s-a întâmplat să apară

Lupul cel mare și flămând
Care prin pădure colindând
A văzut micuțul arici
Și s-a gândit: “E masa aici!”

Dar când lupul a încercat
Să-l prindă, s-a înțepat.
Țepii l-au salvat pe loc
Pe ariciul ghemotoc.

De-atunci ariciul a-nvățat
Că așa cum e, e minunat:
“Acum știu de ce sunt eu
Așa făcut de Dumnezeu!

Țepii mei sunt de folos,
Chiar dacă nu-s deloc pufos.
Fiecare-i special în felul său,
Nu mai întreb: De ce eu?”

Morala:
Fiecare dintre noi este special în felul său, cu daruri și caracteristici unice. În loc să ne dorim să fim ca alții, ar trebui să învățăm să ne apreciem așa cum suntem, pentru că tocmai aceste diferențe ne fac speciali și ne pot ajuta când ne așteptăm mai puțin.