Călătoria lui Ștefan și Comoara din Inima Pădurii, de Eva-Karina G.
Într-un sat mic, ascuns în mijlocul unei păduri dese, trăia un băiețel pe nume Ștefan. El era curios și aventuros, mereu în căutarea unor noi descoperiri. Într-o zi, bunicul său, i-a povestit despre o comoară ascunsă în inima pădurii.
“Spune-mi, bunicule, cum arată această comoară?” l-a întrebat Ștefan, ochii săi albaștri strălucind de nerăbdare.
Bunicul a zâmbit și i-a spus: “Comoara nu este făcută din aur sau pietre prețioase, dragul meu. Este ceva mult mai valoros. Este o comoară din inimă.”
Ștefan a fost intrigat. “Dar cum o găsim, bunicule?”
Bunicul i-a răspuns că trebuie să pornească într-o călătorie în adâncul pădurii. “Trebuie să fii curajos și să asculți cu atenție. Comoara se află în sufletele oamenilor și în gesturile lor de bunătate.”
În căutarea comorii din pădure
Ștefan a plecat în călătorie, având în rucsac o hartă veche și o lanternă. Pădurea era întunecată și misterioasă, iar copacii își șopteau secretele în vânt. Ștefan a întâlnit o veveriță care îi spunea să fie grijuliu și să nu calce pe flori. A ascultat și a trecut cu grijă pe lângă ele.
Pe drum, a mai întâlnit uo căprioară rănită. Ștefan a îngenuncheat lângă ea și i-a legat rana cu o eșarfă. Căprioara l-a privit cu recunoștință și i-a spus: “Mulțumesc, Ștefan. Ai un suflet bun.”
A continuat să călătorească, ajungând la un râu. Acolo, o broască țestoasă încerca să traverseze. Andrei a ajutat-o să treacă și i-a spus: “Să ai un drum bun micuță broscuță.”
La marginea pădurii, a găsit o casă mică, ascunsă printre copaci. Era casa unei bătrâne. Ea i-a oferit o cană de ceai și i-a spus: “Ștefan, adevărata comoară este în gesturile noastre de iubire și în bunătatea pe care o arătăm celor din jur.”
Ștefan a înțeles, comoara este în sufletele oamenilor, în gesturile mici de ajutor și în iubirea pe care o dăruiesc. El a plecat înapoi spre sat, cu inima plină de bucurie. Bunicul l-a întâmpinat cu brațele deschise. “Ai găsit comoara, Ștefan?”
Ștefan a zâmbit. “Da, bunicule. Comoara este în inimile noastre și în gesturile noastre de bunătate.”
Morala:
De atunci, băiețelul cel curajos a devenit o persoană mai buna. El a învățat că adevărata comoară nu este niciodată ascunsă într-un tezaur, ci în sufletele oamenilor și în iubirea pe care o împărtășesc.