Multe gânduri îmi trec prin minte Aș dori să le exprim prin cuvinte, Dar ploaia covârșitoare se oprește Si nimic nu mă mai zorește, Să le fac cunoscute.
Ce rost are acum să mă-mbăt Cuvintele din suflet să le scot Cu cleștele înroșit să le trag Să oftez, să suspin, și mai vag, Să socot.
Doresc să mă trezesc și să respir Adânc, și tot aerul sa-l inspir Să fiu numai eu și cu mine Să gândesc profund ce e bine Sa nu îndur.